în fiecare dimineață strâng merele
aduse noaptea de strigătul ce-mi vaietă visele
le așez în laptop lăngă alte mere
aduse de gleznele altor dimineți
cele mai multe rezistă anotimpurilor unui an
și din când în când cobor cu iubita
în cutia lor și înotăm
alte ori le arunc spre cer și le mușc aripile
de cele mai multe ori intru în ele și mă joc ca un copil
de-a v-ați ascunselea cu dumnezeu
mă găsăște uneori stând cu degetele înfipte în semințe
și atunci îmi spune că toamna nu vine niciodată
dacă semințele nu se apropie de malul sub care
sunt adunate cotoarele mușcate de gravide

încep să cred că micile picanterii
au întotdeauna câte un cotor ascuțit
viața mea se așează confortabil bucată
cu bucată până când un așternut o ascunde
în trupul răsucit de atâtea forme de fecioară

*
în dimineața aceasta dansez în livada cu meri
am senzația că avem același corp prin locul
căruia trec milioanele de păsări și miloane
de albine am senzația că un aparat de fotografiat
a prins mirosul fructului ce îmi ucide moartea

ar fi multe multe de spus aici dar mai bine
las merele să-mi sugă pieptul și pe urmă
am să vă chem să vă spun povești
despre femeia care l-a adus pe dumnezeu
în farfuriile noastre