poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-20 | |
Tata mă bătea din cînd în cînd - mai ales dacă aduceam copii acasă
La școală, am jucat în piesa „Oul sinucigaș”, fără să spun nimănui din familie (fiindcă nimeni nu agreea teatrul) Nu-mi plăceau rochiile și nici pălăriile de paie Nu aveam voie să mă împrietenesc cu băieți mai mari decît mine Aveam cîteva marionete din cîrpă, un arlechin pe un leagăn din lemn, un căluț alb tot din lemn – cadou primit de la un unchi al meu, negustor -, o colivie cu un papagal auriu, Roco Părul tăiat mi-l păstram într-o batistă galbenă, în cel mai înalt sertar al dulapului Mă jucam cu Adir în grădina din spatele blocului Din cauza timidității lui excesive, părinții mei l-au privit ca pe un animăluț de companie și ne-au permis această prietenie Cîntam la flaut, intrument pe care mi l-a dăruit un călugăr care a stat odată la noi, cînd aveam 12 ani. Acesta era o rudă îndepărtată și venise pentru înmormîntarea mamei lui (pe care ai mei o îngrijiseră) Atunci am învățat că muzica e și o formă a tristeții În apartament țineam un terrier negru pe care-l chema Ima Odată m-a mușcat de fund, și de-atunci îmi e teamă de cîini Îmi plăceau lalelele negre. Cînd rămîneam singură, făceam cercei din nasturi și îmi desenam cu carioca pe tălpi (urechile mi le-a îngăurit o vecină cu un ac încins) Știam multe poezii și le recitam în fața bunicului Avusesem la țară și un pisic, Micul Prinț, la care ținusem foarte mult, dar care s-a sinucis, aruncîndu-se într-o fîntînă Cel puțin așa îmi închipuiam, deoarece, din neatenție, de cîteva ori, bunica aprinsese lemnele peste el în sobă Și astfel motanul abia se mai ținea pe picioare, punîndu-și capăt zilelor pisicești Plîngeam deseori din cauză că nu aveam mai multe păpuși Visam un trenuleț de jucărie ce m-ar fi dus oriunde îmi doream, dar mai ales în cămara mătușii mele, acolo unde ascundea dulceața de portocale, (fructe pe care doar mi le imaginam atunci cînd începeau puricii la televizor).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate