poate a fost vis
am deschis ochii peste setea neostoită și arsura din vene
m-am ridicat brusc din deșertul amiezii
în piept o herghelie de roibi își purta galopul spre o oază imaginară
mi-am lipit tălpile de podea și le-am pășit spre fereastră
pe un nor vântul deschisese taraba cu ploi
vocea mea s-a împletit cu coama de lumină a cerului azuriu
am strigat
cumpăr ploi vântule
adu-mi ploi cât să mi se înfrunzească ochii
cât să mi se înroureze a dimineață trezirea