Mă desprind dintr-un peisaj al formelor verzi de aseară,
Dar mie nici prin gând nu-mi trece să le văd a doua oară,
Apa trece, pietrele rămân și știu c-o să mă doară;
Cu bune, cu rele, utilul cu plăcutul sunt combinate pentru prima oară.


Dă drumul la radio și lasă-mă să vin cu tine!
Să fiu volumul întregii tale vieți nocturne
Să fii acolo, să stingi lumina și s-aprinzi o țigară
Să mă culegi din lumea asta pentru ultima oară.
Să rupem benzile, desprinsele linii calde și calme,
Să le repezim într-un raliu de basme;

Să facem să pară totul mai ușor,
Să fim amândoi sudați pe-aceeași urmă de decor.

Nimeni și nimic pe lume să nu ne dicteze,
STOP! Să spună cel care se află-n aniteze.
Avalanșa la noi e-o luptă ușoară,
Suntem eroii apăruți dup-o iluzie nasoală.

Și totuși... rămânem împreună gând la gând
Pe treaba noastră, suspinând, zâmbind, mergând
Pe-un câmp necenzurat al bestiilor spânzurate,
Oprește-te aici! Trăiesc un sentiment aparte!