Tu nu mai știi cum te strigam ...
Icoană albastră!
Zăceai lungă în miezul patului.
Raze sacre peste pleoapele vii
Alergând opt minute să devină nesuferite.
Eu visam înăuntru un salcâm plouat.
Cântecul lui de lemn viu
Tuna sălbatic, uda ochii mei profani.
Același cântec era în noi
Un cântec de iarbă oblică
Ce murea îndelung, neterminat ...