Cânt de unul singur
Părăsit de ultima dorință
Care ieri încă îmi cânta în strună
Sub merii înfloriți și
Cerul plin cu stele.

Doar amintirile
Surâzătoare-n bârlogul minții
Rotesc în jurul unui loc liber
Pe care îl pregătesc
Unei amintiri viitoare.

Cum ultima dorință nu-i de găsit
Locul rămâne vacant
Voi cânta de azi nainte
Tristeții fără margini
Ce-mi schimbă inima-n tăciune:

Câtă-i frunza codrului
E dorința omului
Câtă floare-i pe câmpii
E dorința inimii
Cât de lungă-i iarna grea
E tristețea codrului
Și-a mea.