acest poem nu are nicio legătură cu tine
îmi spuse apoi se depărtă
apusul o învăluia ca un viol
își supse un deget cu fața spre mine
râse zgomotos apoi chicoti doar
aerul îi perfora hainele direct pe coate

am intrat în casă cu gândul la…
neah nu la degetul ei supt
ci la poemul pe care mi-l citise

acesta era:
când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta

urmau câteva mâzgăleli apoi poemul continua

nu am dăruit niciodată mai puțin
poate de aceea aștept
liberă și anonimă ca o tavă
să mă oferi
într-o zi de sărbătoare
locului unde îți pornești gândurile

și se termina cam așa (citez din memorie)

te știu mai mult din profil pentru că ne-am cunoscut
într-un microbus primăvara
și gâtul tău mirosea a ceva proaspăt
nu știu unde mergeai
dar am simțit în timp ce îți dădeam părul
după ureche și mă înroșeam
că poemul acesta va fi doar al meu

în seara aceea am adormit îmbrăcat