poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-17 | |
urmând sfânta familie
întemeiată de tatăl meu după revoluție pagina mea albă pentru viața lor neagră am locuit o vreme în orașul bari la mama care muncea pe rupte la o nonagenară pe jumătate nebună a cărei viață fusese cu mult mai fericită decât fusese fericit tot neamul meu pe jumătate îngropat în piramide de faraoni al căror nume scrise cu ideograme nu pot fi rostite moartea survenind instantaneu și nu mai poți fi trecut nici măcar în cartea morților anonimi pagina mea neagră pentru viața lor albă ca să mi se ușureze povara l-am chemat în vis pe sf. nicolae el mi–a arătat cu graffiti drumul spre tatăl meu care construia cele mai înalte turnuri ale aducerii aminte din imperiul infantelor și se urcase pe ultima corabie a lui cristofor columb lăsându-mi prin testament imprescriptibil hărțile legendarului piri reis al cărui nume din limba arabă Hadji Muhiddin Piri Ibn Hadji Mehmed se mută pe zi ce trece din oraș în oraș al căror nume nu-l mai știu obosit de drumurile lungi fiindcă pe autostradă –n germania dacă nu te uiți cu atenție unde stă scris Ausfahrt nu mai afli niciodată numele orașului în care ai ajuns oameni scrupuloși muncesc mai mult decât au timp să-ți răspundă la întrebări balcanice sau îl vânează pe tatăl tău care câștigă o pâine neagră pentru viața ta neagră să tot fie ceva vreme de când tatăl meu nu s-a văzut cu mama mea în arșița zilelor mâncam pui la rotisor și mi-era dor de porumbul copt în jar din vatra bunicilor de untul de casă făcut la putinei care nu mai există cum nu mai există decât drumurile străine gropile străine amintirile străine castelele străine moartea străină melancolia unor nori mai negri decât vinul din sânge de viperă ce nu poate opri inima mamei din copilărie când mă-mbrăca în sinele meu ca să fiu cel mai frumos copil din lume și eu trasam cu grafitti același drum pe care nu știam că într-o zi va trebui să-l umplu cu holocausturi ale depărtărilor
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate