În fața ușii este adevărul persoana
mea de care se ascunde misterul.
ești tu în spatele ușii încuiate cu cheia
răsucită de două ori în broască
+ zăvorașul de siguranță.

după zornăitul lung și disonant al soneriei
o voce cunoscută mie întreabă cine-i. eu
răspund. nu-mi recunoști vocea răgușită. în același timp
ne apropiem mai mult de vizor. îndată te convingi
deschizi și prima-mbrățișare o facem cu ochii.

florile care-ți plac le-așezi pe masă. n-aștepți x minute
să-mi desfac bagajele în care e ceva special pentru tine
că te și-mpletești asemenea lianelor pe trunchiurile copacilor
de slăbiciunea trupului meu sleit de-ndepărtarea viselor.
eu mă înalț parcă crescând de-odată cu poftele ce mă copleșesc

acum că suntem din nou împreună putem să unim visele
într-o singură vază. le lăsăm libere să înoate printre tulpinile florilor
ce se bălăcesc în apa proaspătă. suntem acum doi înotători
prin meandrele cearceafurilor încurcate de nerăbdarea împlinirii
mirosim a cozonac asemenea cuptorului în zile de sărbătoare