iernile între 5 și 7 a.m. sâmbăta dacă nu dormi poți intra timid

într-o liniște simplă ca într-o casă călduroasă. există pentru

fiecare dintre noi undeva în timp un moment magic. ca atunci

când

îți cade lumea în cap la serviciu sau în familie și o iei de la

capăt cu dinții strânși îți reașezi viața pe alte coordonate

indiferent de riscuri sau de părerea altora care nu mai știi cât

contează în contextul în care este doar viața ta nimic mai mult

apoi

seara fredonezi și asculți un post de radio local în mașină.

eu acum am acest moment și vreau să ascult cum tastez un text

pe care probabil că îl vor citi cinci sau cincizeci de persoane

dintre care poate nu toți până la capăt și am impresia tastând

că ies din mine și râd de simplitatea acestui gest că îmi văd degetele

care nu se pot opune apoi iar intru și rămân un pic pe gânduri

latră bondy caniche-ul alintat mai trece câte o mașină rar

iar în longitudinea acestor clipe un dor mă împinge spre fereastră

de fiecare dată când ne împăcăm undeva se întâmplă ceva bun

te acopăr și îmi pun brațul sub cap mulțumit că nu te-am trezit

chestiile mele metafizice adorm iar mâine le voi numi tabieturi