Venită-i iarna doar de-o săptămână
și sunt deja sătul de-atâtea bucurii
băgate pe gât deodată cu legile blestem
pline de austeritate

când eram copil mă întristam
de plecarea ei prea timpurie

râdeam cu lacrimi pe lângă soba-nfierbântată
din cauza degerăturilor la mâini și la picioare
de prea multă joacă prin omătul ’nalt

un timp am fost indiferent la grațioasele-i plăceri frigide
când preferam atingeri feminine
de mâini muiate-n ciocolată
în nopțile-mbăiate-n aburi de cafea

mă mir cum trece timpul pe neobservate când
prins de multe griji în fiecare zi de-a dreptul
uit că pot chiar să mă bucur de frigul iernii

mă-ntorc în amintiri la vorbe-nțelepte de bunici:
orice rău pe lumea asta are partea lui cea bună care oricum ne-mpinge să mergem înainte

e șutul ce-l primim în fund
de la aproapele ce-n loc de bun e hâtru
sau de la moșul cu chipiu de iarnă