A mai plecat la ceruri azi
purtând pe umeri cetină de brazi,
să-mprospăteze cu magia-i dalbă
a stelelor lucire, împodobită-n salbă.

Un trup înveșmântat în poezie,
închinător, jerfit la sunet și-armonie.
Un melos heruvimic unduit prin timp,
vibrația-i trezind și zeii din Olimp.

Ne-a înălțat cu-alaiul său de îngeri
în sferele arhanghelilor, cu-atingeri
narcotice, acționând cu toți la unison,
la o mișcare de baghetă și diapazon.

Haru-i acumulat-n în viers
îl revărsa în constelații și în univers,
iar cele patru zări de pe pământ,
le mângâia cu sunetul cel sfânt.

Divinu-i așternuse calea
cu elocință să-i redea amploarea.
Din crucea-i scrijelită-n lemnul ei străvechi,
lumini și lacrimi, se prelingeau pe ochi.

Clipe magice ne-ai dăruit Maestre,
unse cu mir sfințit în armonii și mise,
s-au contopit în noi, iar Madrigalul,
ne strălucește-n suflet ancestralul.

Și va rămâne în eternitate
un acordaj de inimi acompaniate.
Un cor de îngeri astăzi plânge,
bagheta magică, cerul străpunge.


2 ianuarie 2011