agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2759 .



Dubla negație ontologică
poezie [ Vizuală ]
poezie neagră

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sydonay ]

2011-01-11  |     | 




Noaptea se lăsă încet în cimitir,
cortină neguroasă căzută dintre stele,
privirea-mi le contemplă, părând că le atinge,
însă distanța-i uriașă ca proximul nadir.

Eu merg pe aleea pietruită, pierdut în negre gânduri,
știind cum că iubirea mi-e confinată între ziduri
pe vecie, în dureros de adânca glie,
închisă în a morții vecinică robie.

Nici nu-i mai caut locul, știindu-l pe de rost,
nici nu mă rog la ceruri, căci voia nu mi s-a întors,
ci mi-aș dori un singur lucru, ca preț de un minut
brahmaic să mă odihnesc alături de trupul neîntors.

Și chiar atunci, acolo, lângă-al ei mormânt,
se auziră șoapte, purtate-n sus de vânt,
silabe, îmbinate în cuvinte tot mai lungi,
formară fraze transmițând mesaje, rugi:
“Bogdane, privește către mine, eu lângă tine sunt,
ascute-ți iar vederea, dorința eu ți-o port!”

“Dar unde-mi ești, iubire, căci neființă simt,
mormântu-mi stă în față și în răceala morții ești!”
“Bogdane, eu n-am murit aievea și nu mint,
cum poți muri, ca suflet, când de-a pururi viețuiești?”

“Ești o nălucă, așadar, și nu ființă vie, din argilă,
ivită să mă bântui pentru fapta-mi din trecut!
”Bogdane, tu știi mai bine, chiar, ce mi-ai făcut
când mi-ai zdrobit speranța fără pic de milă
și m-ai trimis să stau, indefinit, în așteptarea ta,
căci dincolo de viață subzistă doară legea ta,
și aceasta-ți este dragostea!”

“Să înțeleg că m-ai iertat pentru ceea ce-am făcut atunci?”
răspunsei eu, căzând greu în genunchi.
“Eu te-am iertat, dar pe mine cine-o să mă absolve
de anomia morții, ce-i mai vie decât viața?
Cine-o să-mi suprime chinul, cel dincolo de vorbe,
căci moartea morții-ți este doar iubirea!
De aceea îți așteptam de atâta timp venirea!”

“Dar ce pot eu să fac pentru a-ți curma simțirea
când pragurile firii ne-au despărțit definitiv iubirea?”
”Tu poți să mori, Bogdane, mori din nou!
Tu poți să mi te alături, moartea-n doi e viață!
Sfărâmă, așadar, această forță hoață
Și-n vecie ne vom întâlni din nou!“

Nici nu știu cât a trecut de atunci,
secunde să fi fost, la fel de bine ar fi fost și ani,
știu doar că din noaptea aceea am renăscut ușor,
fiind expiat de vină lângă-al meu amor.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!