poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1926 .



dor de Păunescu
poezie [ ]
In memoriam

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ovidiuvasile ]

2011-01-17  |     | 



Dor de Păunescu

Sa dus poezia noastră,
Cea compusă pentru vii,
De un munte,de un monstru,
Sacru,…poate,…nici nu știi,
Dacă-i azi ori dacă-i mâine,
Ziua-ceea-n care noi,
Învăta-vom de la alții,
Cum să n-e cinstim eroi.

Sa dus domnul Păunescu,
A plecat de printre noi,
Monumentul de cultură,
Ce ținea pe vânt,pe ploi,
Vreme bună sau furtună,
Luni sau vineri,marți ori joi,
Un Cenaclu din acela,
Care-nflăcara, în noi,
Dorul cel de Eminescu,
De parinți și de eroi.
A aprins lumina-n țară,
Nea-nvățat să o primim,
Ca să ne pătrundă-n suflet,
Și să-l curețe puțin,
Cu credința-devărată,
Cu potențial divin.


Deșteptând o națiune,
Una de aplaudaci,
Care adormise,parcă,
Națiune de săraci,
Dar săraci,…nu de avere,
Că de-averi,țara gemea,
De săraci,…săraci de minte,
România se numea.

Cobora cerul pe ape,
Păunescu,…când vorbea,
Vocea lui voievodală,
Ca un tunet răsuna.

Striga Roată… Vrem cu țara!
Mai simțiți acel fior?
Val de brațe ridicate,
Cu brichete-n mâna lor,
Lacrimi pe obrajii tineri,
De emoție,… și-n piept,
Inimă română, trează,
Conștiință cu efect,
Se putea, atuncea face,
Revoluție-n direct.

Însă au facut-o alții,
Mai mârșav și mai suspect,
Iar din domnul Păunescu,
Mugur de cuvânt,…maestru,
Și de vorbe arhitect,
Au întins în părți hiene,
Cu pretext de intelect.



Au uitat de poezie ,
Pentru simplul interes,
Politrucii,pesedeii,
Cel lăsat și cel ales,
Ca să tune și s-adune,
Cea rămas și-au mai cules,
Dintr-un om,condei de aur,
Dintr-o viață, ca un vers.

Dar acum maestrul tace,
Nu mai bubuie la noi,
Glasul său inconfundabil,
Melodie de război,
La adio tu…maestre!
Care-ai fost și-ai să rămâi,
Idolul prezent de-a pururi,
Flacăra,…la căpătâi.



Ne-a ramas,totuși iubirea,
Dorul cel de absolut,
Nu-i mai singur…, Eminescu,
Cu maestrul,e mai mult,
Dacă unu și cu unu,
Nu voiau să facă doi,
Acum nu mai au ce face,
Rezultatul, e în noi.

Să cântăm cu toți acuma ,
Cu adidașii în cui,
Rugă la maestrul care,
Ieri a fost și astăzi nu-i.
Sărutăm dreapta,maestre,
Generația în blugi,
Care pururi, o să-ți cânte,
Imnuri,poezii și rugi.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!