O-nfățișare și un gând revine
În somnul ce se zbate-n insomnie,
Un licăr tot palpită-n unda rubinie
Pe undeva-nfruntând alte destine.

Tot mai adâncă-i urma de-agonie
Zidită-n gheață-n rest de figurine,
Un fir de ață abia se mai ține
De-un colț de amintire ce în vânt adie.

Sfârșitul e-un potir ce-n loc de vin
Îi beau amarul dintr-o dată,
Spre slava unui viitor mă-nclin

Ca să-i găsesc o cale adaptată
Uitarea se îngroapă pe deplin,
În nerostiri și-n flacără abandonată.



23 februarie 2011