poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2778 .



ne e frică să îmbătrînim de parcă după copilărie n-ar mai fi nimic
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2011-11-18  |     | 



un păianjen și-a făcut casă cu mai multe camere, de fapt o vilă
în cutia cu scule. un păianjen e vîrsta în care sînt prins
și două căngi ruginite mi se înfig prin sfîrcuri.
despre sînii ei îmi aduc aminte că miroseau a uimire și răsărit
iar gustul acela de vișină coaptă e tot ce mi-a mai rămas.

păianjenul construiește un alt etaj, eu am un subsol aproape gol
deși îmi aduc aminte că aveam foarte multe lucruri de reparat.
un pegas portocaliu, o mașină de pompieri cu scară rabatabilă,
o trusă cu microscop și un telescop. și-n piept aveam
un observator astronomic, acum ajuns refugiu cu un singur
pat, în care, din ce în ce mai rar, mai rămîne cineva.

cred c-am să omor păianjenul ăsta care mă ține în casa lui
plină de atîtea găuri astupate cu găurile mele. o să-mi retez căngile
chiar de sub piele și-o să strîng în brațe aerul cum aș aduna fînul
în care am aflat gustul adevăratelor vișine sălbatice. o să-l împăturesc
în două, în patru, pînă-mi încape în buzunarul de la piept
în locul batistelor albe la costum, care-mi acoperă urmele pașilor

gropile lăsate de cizme, an de an tot mai mari, tot mai grele
de parcă în fiecare iarnă greșesc și încalț altă pereche, greșită.
și du-mă-n ispită, cîine cu păienjeni la ochi, cîine cu limba uscată
lingîndu-mi rănile din sfîrcuri, du-mă-n subsolul săpat
în curtea bunicilor unde mi-am ascuns dinții de lapte și o bucată
din crucea bunicului, du-mă să-mi ascund încă o nevolnicie –

pînza asta de păianjen din fier forjat, bătăturile astea luate de pe
clanța ușii ce dă într-un zid alb, lipit pe locul unde-a fost odată
intrarea-n castel. și du-mă ispită înapoi, căci înainte, sus sau jos,
mă pot duce singur.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!