oamenii care mi-au crescut din coloana vertebrală
n-au guri și nici măcar fețe,
oamenii ăștia au doar picioare și mîini

gurile lor vorbesc prin gura mea,
ochii lor și-au făcut loc în ochii mei,
iar gîndurile
mi-au prostituat tot dinăuntrul

în fiecare seară,
ei mă ademenesc, mă aruncă pe canapea
și cred că știi ce urmează
au învățat chiar să-mi îndrepte pașii
acolo unde vor dînșii

da, ei au mai multe picioare ca mine
ei au mai multe mîini decît mine
cînd mă dezbracă, totul se petrece prea repede
cînd mă sărută, mă spintecă

dacă îți spun că te iubesc,
să nu mă crezi,
dacă te ucid,
să știi că n-am fost eu