Suntem prelungirile
altor oameni,
ștechere în prize cu găurile pline
de dorințe;
fiecare vrea câte ceva
de la fiecare,
reflexia absențelor
și-a prezențelor;
căutăm să ne înțelegem
prin alții
fără prea mari pierderi,
țintim șașe-șase cu doar un zar în palmă,
depozite de vise cu uși de carne;
ne doare prin noi,
dar ne fericim prin voi –
simbioză înaltă și hrănitoare ca un
sendviș de porc.

Toate acestea la umbra cea de toate zilele
a lui Dumnezeu
și, bineînțeles,
în numele iubirii.