Ce faci când te doare totul, dar nu suferi de nici o afecţiune cunoscută?
Ce faci când ţi-e prea grea crucea pe o cărare de omăt cernută?
Ce faci când te simţi târziu şi cu sufletul ca un burete stors de lichid?
Cum umpli un gol plin de vid?

Ce faci când dincolo de visuri prezentul ţi-e inert şi realitatea e străină?
Ce faci când se transformă timpul în secvenţe şi trupul în ţărână?
Ce faci când în mijlocul primăverii fragede s-au ofilit castanii?
Şi în ce să-ţi numeri anii?

Ce faci când amintirile adunate nu mai alină regrete înăbuşite în neant?
Ce faci când privindu-te-n oglindă nu îţi mai zâmbeşti? şocant!
Ce faci când din lunga călătorie nu mai găseşti debutul?
Cum să-ţi începi sfârşitul?