am impresia că stai deasupra mea cu un etaj
și de acolo coși cu ață albă toate ideile mele
steagurile astea care fâlfâie dumnezeu știe în ce părți
odată de partea morții
odată de partea unui om tânăr
am impresia că-ntr-o zi o să ne vedem la etajul unu
o să ne privim cum se privesc năpârcile
tu vei gândi ca o femeie
eu voi gândi că mi-am atins sursa

că s-ar potrivi să ascult u2
e o zi minunată
una din acele zile când le vrei pe toate vrei să ajungi la biserică
și la final nu ai nicio femeie

nicio idee iar tu mai sus cu un etaj încetezi să mai coși
mă intreb
unde o fi croitoreasa mea
unde e kiltul meu cel nou ce naiba iar o luăm de la capăt
iar îmbătrânesc ca un soldat în fața propriilor steaguri

ah

și să nu uităm de cioran
daca as ști că există dumnezeu
aș alerga în pielea goală pe stradă de bucurie
sau de curiozitate