Cu primul zâmbet îți ascunzi,
Spuma nefericirii din privire,
Și-ncet in pieptul tău afunzi,
O ploaie rece de neîmplinire.

Cu-al doilea zâmbet ești frumoasă,
Eși oricum, dar acum,
Te surprinde sub voalul de mireasă,
Și-n al crinilor parfum.

Cu-al treilea zâmbet ești nebună,
Mai e puțin și cad stelele-n lac,
Urli mai tare decât lupii la lună,
Te zbați la fel ca un pește in ac.

Cu-al patrulea zâmbet ești o felină,
Cu el ataci mai mult pe timp de noapte,
În locuri retrase cu muzică-n surdină,
Cu strategii numeroase și bine lucrate.

Al cincilea zâmbet este unul spiriual,
Provocat de culorile interioare,
Þi-e caracteristic în sezonul autumnal,
Cu ecou în depărtări de mare.

Al șaselea zâmbet este un apus de soare,
Ultimul zâmbet lăsat între noi,
Ce în adâncul memoriilor mele răsare,
Sub ochii ei când privesc înapoi.