Te-am căutat în cana călduță cu lapte

preparată de către tine

dis de dimineață

nu mă dezmeticisem prea bine și firesc

pielea ți-am confundat-o ușor cu

albul lichidului văcos

ești așa de diafană

femeie



păsări ciripesc vesele printre faldurile perdelelor

un cântec al toamnei păsărești

nu-i așa că ai observat cum că vrăbile

nu sunt triste niciodată?



mi-ai intrat adânc în maduva oaselor femeie

mi-ai pătruns odată cu lumina în iriși bărbate

cineva sau ceva a anulat limitele noastre

granițele s-au evaporat precum vrăbiile

în tufișuri ciripitoare



te-am regăsit în mângâieri părintești

pe fruntea copilului meu

zorile îmi topeau fața în perne când

palmele tale mari și ursoase

au adus vindecare peste pântecul meu delicat

ești în naturalețea zâmbetului meu ocrotit

bărbate



Mihai George Corui

28.09.2012