azi sunt optimist
ca un soldat ce își păstrează o coajă de pâine
pe mai târziu
fără a gândi că
poate tranșeele îl vor înghiți de viu
cu gurile lor veșnic flămânde

obuze cad mereu printre oameni
ca niște căței fătați prematur
chelălăie și mușcă din noi
mângâierile

azi sunt optimist
arunc coaja de pâine morții
ea dă liniștită din coadă
se gudură la picioarele mele
și-mi linge rănile

azi sunt optimist
iubirea nu ține de foame
ține de viață