moneda se răsucește fără să-și găsească liniștea
iar tu umbli mărunt fără să știi că mori

(cuvântul e moarte)

nu inima este cea care se oprește
de fapt ea n-a pornit vreodată
și dacă te uiți ea nu îmbătrânește
ci doar se ramifică

lumea asta o să te distrugă
în 10 feluri o să te despice
lumeasta o să te digere, foamea nu are limite la fel ca iubirea te
cuprindecu o forțăfărăscăpare

o iubire ce nu se sfârșește
mereu pe cealaltă parte
pentru că sufletul nu știe de moarte
iar dacă știe
nu-i pasă

când singur, liber îți desfaci mâinile
și singur îți arunci degetele, valurile către maluri tăcere
refluxul

*

((ea)
a ajuns să-mi placă
(și asta nu are scăpare)
își bate cuiele tare în tălpile lipite cu clei de soare
și ferestre ce
reflectă la fel de tare fiece scăpare
din încheietura apelor
printre degetele ei
când ea râde peste toate cu aceeași mirare

ea
a ajuns să-mi desfacă cărările cu palmele
răsucite
(ca o dojană))