prin haloul acesta nu se privește
doar se trece ca prin tunel
străbătând cerurile
întinse după voia lui dumnezeu
când îi întinzi mâna
n-am știut
cât de înalt este acest itinerariu
dacă prin suflet există o cale de trecere
sau dacă săgeata unui cuvânt
spintecă nimbul luminii
lăsându-te să intri

cu siguranță
acest halou nu este geam
ci oglindă în care vezi
unde încep și se termină pereții
care ți-au stâns ca brațele unui prunc
mișcările
când te-ai zbătut să rămâi
unde fiecare înfrângere ți-a fost sărutul
unui echilibru
unde îl așteptăm pe dumnezeu
cu răbdarea întinsă la maxim
să ne rostească
fiul meu

am să trec prin spectrul lui
modelând în palme chipul morții
după al meu
cum dumnezeu zămislitu-m-a după al său
îndrăgostită de cuvânt
cu sufletul lipit de iubire
până la capăt voi fi
atât cât să-ncap între pereți


15 februarie 2014