în inima cui dansez acum și cânt și cine mai cântă cine mai dansează
în inima mea mă tot întreb din ziua în care am otrăvit moartea apropo
mai toți tinerii poeți scriu despre ea și mai toți tinerii critici literari iau de
bune versurile pe tema morții când de fapt ea sărmana nici nu există

și după ce lumea s-a sfârșit a început literatura aici mă simt eu ca
peștele în apă chiar dacă apă nu mai e pe aici doar stânci și stânci
de parcă aș fi izgonit din iad și-n lipsă de aer îmi dau aere sunt în aer
sunt în cer nu mai am pământ sub picioare tot pământul din mine

s-a întors în pământ acum merg de-a dreptul prin cer și soarele
s-a ars de tot s-a stins în mine în lumina răsărindă din ideile mele
și luna și stelele sunt înlăuntrul meu crede-mă nu mă mai uit în afară
o mie de ani sunt aici ca o zi și o zi ca o mie de ani dumnezeule

totul e atât de frumos aici atât de real că nu-mi vine să cred
dar parcă tot mai frumoasă era o noapte de dragoste vie