privește câmpul acesta niarne*
este ca o copertă de carte
ieșită din tipografie
în celulele celulozei s-a impregnat
mirosul cernelei și al cuvintelor scrise
din câmp însă mirosurile țâșnesc
ca apa din iezerul muntelui
iată mirosul de pâine îl adulmeci la fiecare adiere de vânt
cel degajat de sudoarea trudii nici nu-l mai simți
de câtă esență emană rădăcinile
acestea până în măduva oaselor îți lasă o dâră cu gust de sânge
pe ele s-a scris numele țării
și-au spălat caii copitele în sânge
în câmpul acesta stau ascunse rămășițele multor iubiri
iar în tăcerea lui șuieră un cântec trist
doar oamenii care simt acest miros
îl aud niarne
atunci devin ca fiara într-o junglă verde rupând cei câțiva maci sângerii
spre amintire
urlă
se sperie
apoi se roagă bolovanilor să rodească alte vlăstare
cu miros de nu mă uita

niarne =apelativ adresat sinelui

2 iulie 2014