Sînt sănătos, mamă. Doar că, adesea,
îl cert pe Dumnezeu. El tace și
pentru fiecare cuvînt greșit
eliberează cîte o vietate din capcanele
întinse de mine pe întuneric,
atunci cînd îmi închipui
că nu mă vede nimeni.
Vînătoarea mea e mai mult o joacă.
Dar tu știi asta, mamă.
Cum presimți și că mă voi întoarce
curînd și poarta mi-o va deschide vîntul,
vechiul meu prieten din vremea
cînd înălțam împreună zmee.
Acum trebuie să fie atît de bătrîn de nici
nu-mi închipui cum mai poate împrăștia,
cînd e supărat, țiglele de pe casă. Þiglele care,
în copilărie, îmi păreau pagini rupte
dintr-o carte de povești de o vrăjitoare rea
și alergam prin tot satul să le prind,
să mi le citești seara, înainte de culcare.
Sînt sănătos, mamă. Chiar dacă în zilele
cît am fost plecat, inima mea a ars mocnit
ca o miriște udă! Cînd ne
vom revedea, o să răsară grîu fraged
și în el macii ochilor tăi ce au plîns
pînă dincolo de mormînt.
Pînă dincolo de cuvînt.