Capricioasă ca o călătorie prin sufletul femeii;
ori liniștită aidoma unei biblioteci vechi
unde cititorii pășesc pe vărfuri să nu
se îngălbenească și mai mult paginile cărților,
ziua în care uiți să îți speli toate fețele,
sau aceea a limpezirii definitive a apelor;
sfîrșitul piesei despre tine însuți cînd
neglijezi arderea măștilor, coborîrea cortinei,
sau, dimpotrivă, începutul cînd,
în loc de gong, e lovită inima ta
bang-bang-bang se aude vocea sufleorului
dar tu rămîi în continuare mut
nu poți repeta. Nu, nu poate fi asta să mai încercăm:
emoția celui singur cînd sare de la ușă zăvorul;
ciocănitul în lemn al celui despre care
nu știi de construiește un leagăn ori un sicriu,
Tot și nimic, plin și gol, lumină și întuneric
și cîte altele, găsesc în ochii tăi, acum,
Moarte!