În satul lui tata
a fost un tip
care nu se temea
de nimeni și de nimic.
Era o seară ploioasă
era în ajun de paști
și ion se plictisea
de moarte
dornic să desfidă
pe oricine
gata oricând să
parieze pe sine
și să spulbere
orice umbră de zvon
potrivit căreia
cimitirul din sat era
bântuit de fantome.
Nu fi prost ioane
îi spuseseră ceilalți
nu te duce
că ești beat aproape
șezi blând la masă
și bea-ți berea
mai departe.
Punem pariu
replică el că
după ce o deșurubez
mă întorc din țintirim
în mai puțin de un ceas
cu bucata aceea de
fier ruginit
în spinare?!
Ceilalți au rămas
muți cu gura
căscată.
Știau bine că
în cimitir există
o cruce cât ion
de înaltă
o cruce grea
înșurubată pe filet
în mormânt
pe filetul prins
în betonul care
a fost turnat direct
peste moarte.
În mai puțin de o oră
ceilalți s-au trezit
cu ion stând în prag
cu o cruce înaltă în spate.
Ați pierdut
le spuse el
acum o duc înapoi
dar când mă întorc
să fie gata
masa cu vin și bucate.
Ceilalți au rămas
fără replică.
A tecut o oră au
trecut două au
trecut trei.
Mâncarea se răcise
vinul se oțetise
noaptea albise
ion nu mai venise.
Când a început
să se crape de ziuă
ceilalți și-au luat
inima-n dinți și
au pornit spre cimitir.
Ajunși la fața locului
l-au găsit
răstignit
lângă mormânt
cu fața-n pământ
și cu o margine de
impermeabil
prinsă-n filetul pe care
umbra lui n-a reușit să
înșurubeze crucea decât
pe jumătate.
În satul lui tata
a fost un tip
care nu se temea
de nimeni și de nimic.


12.11.2014;
09:32