poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1258 .



dacă ar fi să...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2015-01-22  |     | 



dacă ar fi să dau un nume acestei tristeți
atunci i-aș spune zbor. zbor predestinat nesfârșit amânării
corabie fără pânze în care mateloții în loc de chip poartă
resemnatele pierdutele aripi încremenite în ceruri albe
care plâng sânge. desfac răni crezute ascunse. cauterizate. se adună
și compun acele molozuri din care nu renaște Phoenix
liniștit alunecă de pe obraji în sticlele translucide
ale clopotelor din piept ruginite în tăceri ancestrale
... copilărie peste care ai trecut ca și când nu ar fi existat
(oricum nu ai fi avut prea mult timp de ea. oricum era dintotdeauna târziu)
te-ai trezit într-o bună zi pe lume într-o zi de 13 și ți-ai văzut ridurile
săpând adânc pereții feței tale de pitic buhăit
jumătate om jumătate pasăre. jumătate cer jumătate țărână
o combinație aparte între prădător și pradă. între noapte și zi
între iubire și polul opus al acesteia. între tine și netine...
ai crezut că așa trebuia sa fie nu ai protestat prea mult
te-ai luat ca atare și ai început să dechizi rând pe rând porți
repede le închideai la loc. aveai să revii puțin mai târziu
nu te mai întorceai. râul curgea înspre izvoare și tu deveneai
din ce în ce mai bătrân că de-abia te mai recunoaștai
după semnul acela din palma dreaptă despre care cândva
o țigancă fată mare îți spusese că te cuprinde în tot ce era al tău
și tu ai crezut-o pe cuvânt deși nu înșeleseseși prea mare lucru atunci
azi ești din ce în ce mai sătul de masca ta de saltimbanc imperfect
cu nicio vocație real definită darămite trăită. tragi un fum de țigară
oftezi încet și apăsat ca și cum ai apăsa pe trăgaci. și ținta e-n pieptul tău
ai început să așezi pe hârtie litere. lângă ele gânduri
ai căutat și câteva sentimente dar parcă nu știai cum să le aduni
te-a adunat pe tine ea tristețea într-un ungher unde lumina
pășește sfioasă să nu ofenseze sobrietatea cu care înțelesurile frânte
se prind de epiderma ta ca de o matcă. nu-ți mai dau drumul
până când nu te declari cu totul al lor... doar să închid ușa
– le spui cu glasul fărâmițat și te-ntinzi alături de ele
iar începe să se-ntunece prea devreme...





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!