de ’mnezeu mă apără o eșarfă
dacă nu mă crezi improvizează din gheață o lupă
și aprinde lichenii
e singura șansă de a traversa naosul glaciar

de câte ori nu m-am îndrăgostit de icoane
ce s-au topit după primele clicuri fierbinți
foița de aur s-a exfoliat de pe rame mai uscată decât sămânța
risipită în intimitatea aceluiași site porno
frecventat zilnic pentru că mai cred în fidelitate

nu ieșiți din pagină! promit să nu încep
cu tot ce visam că voi face după ce voi renunța la masturbare
ce rost ar avea
nici voi nu sunteți mai puțin perverși
știți bine că degetele unui poet pe tastatură
vibrează precum coapsele lui Nijinski dansându-și moartea

trăiește iubește exprimă cu sinceritate acesta-i
cu adevărat testamentul:
„Nu e deloc greu. Trebuie doar să te ridici în aer
și să rămâi acolo puțin.”