jupânița vecinului iese numai seara
nu cred că la număratul stelelor
pentru că ea însăși este „Stella
Polare” pentru mulți dintre satelitarii
patroni italieni care-o aduc acasă-n zori

întâmplător o-întâlnesc seara
eu intrând cu cățelul de la plimbarea
obișnuită și obligatorie ea
ieșind în zori eu plecând
la muncă ea venind

nu am ocazia să intru
în vorbă cu ea
nici seara
nici dimineața

îmi fac mii de gânduri
datorită escapadelor ei

o fi vreo competiție
sportivă
o mie de metri garduri
nocturnă

eu aș opta pentru Agurița
cea din satul bunicuței mele
să tot fie douăzeci de garduri
până la livada paradisiacă

sau pentru una dintre Florentine
cred că blonda ar fi mai potrivită
caracterului meu un pic deșucheat

luând-o de-a dreptul peste curbele
șoselei către oraș protejate
cu două rânduri de parazăpezi
să tot fie un kilometru
până la căsuța ei izolată de sat

în această competiție sigur pot câștiga
de vreme ce sunt singurul optant
care poposește iarna-n satul mendrelor
pe timpul iernilor crunt canceroase

cum scapă Stella
pot scăpa și eu
uneori
nu