La celălalt capăt al lumii
Sub lampioane chinezești, roșii,
La sfârșitul petrecerii.
Ploaia a stat; ca și lacrimile-i,
părèlnice
La finalul povèștii.

Palmierii sìnguri par să aducă
Simpatie și, asemeni c-un om,
Lasă să cadă, ca și o creangă,
o mână.
Cerul / capătă o nuanță / de sperànță
prin frunzele / lor.

Culorile s-au inventat aici parcă
mai pure.
Totul / e mai dur, mai / copleșitor.
Deși / lumea pare în același timp
neterminată.
- Privim / peste marginea Discului amândoi,
într-un / hău.

Ce se mai poate lua / de la capăt?
Ce / poveste de iubire încă nu / s-a
mai spus?
Ești sigură că merită? Poate destinul
Aidoma Soarelui peste / Golful de Aur / e
la apus.

Ne vom pierde mai departe spre vest
Sau ne vom întoarce
În Lumea Veche? Vei / hotărâ
Asta privindu-mă în ochi
sau în marea
Ce nìmeni nu știe spre ce țărmuri
va / coborâ?

Oricum, timpul / e târziu. Seara
ne-mbie
Cu / ceea ce știe mai bine. - Un
bun rămas
Ca o / aducere-aminte / a
Marginilor lumii unde-am făcut
Ùltimul pas.