ne schimbăm la față
e foarte simplu să conturezi fragmente din tine
împrăștiate piese a unui puzzle
ca-n pânzele lui Picasso
e greu să ne adunăm sub acoperișul unei case
privind puii care se pregătesc de plecare
noi plecăm din noi deseori
rătăcim
apoi ne întoarcem bogați sau săraci
fiecare după voia pustiului
pe care îl lăsăm să ne locuiască
știm despre calendare că se țin de cuvânt
chiar dacă împărțim altfel timpul
mai multe pentru deșertăciuni
mai puține pentru veșnicia gândului
ce ne pregătește trecerea