în timpul zilei
câțiva țânțari ocupă abuziv
cabina umedă și răcoroasă
a dușului

înțeleg de ce
îmi pun mintea cu ei

printre ghiulelele jetului de apă
câte unul scapă cu viață
unii dispar în vârtejul
gurii de scurgere

mi-o pun și cu porumbeii
din clopotnița turnului bisericii satului
în gând
le sucesc gâtul
sângele-l împrăștii pe cărămizile zidului
apoi îi încredințez
spre jumulire
soacrei

am de-a face
cu șoarecii
tot în gând
să o scutesc pe soacră
de a urca în pod
de a coborî în beci

ora 23 și 23
nu dorm

nu-s baliverne
vorbele ce le scriu acum
sunt inspirate în fața geamului
deschis
de luna plină ce va fi roșiatică pe timpul
eclipsei de după miezul nopții

în balconul blocului de vizavi
dincolo de strada intens traficată încă
un tip bate-ntr-o tobă
africană

nu țipă nimeni la el
probabil nici nu-l ascultă nimeni
eu îl botez mintal
c-un nume de toboșar
vestit pe timpuri

trupa de premilitară defila
pe ritmul bătut de
Aris/tot/el
singurul instrumentist
oferit voluntar
să colaboreze cu școala

ăsta de pe balcon
bate-n legea lui
nu-l înțeleg

să-i schimb numele
sau mai bine să strig la el
bă
cum te cheamă