Ei au definit-o ca pe o ghiară pe inimă
acea strângere caldă și imensă,
cu atâtea sensuri și subînțelesuri

zbaterea, cum ziceau ei, aia ca o răsturnare de sensuri,
era un zbor care înghițea libertatea cuvintelor
pritocindu-le îndelung în gușa aurită

Popasurile, pe care ei le identificau ca aritmii,
erau nedumeriri despre ce sa petrecut
înainte de nașterea lui
erau loviturile unui tun desenat, primăvara

accelerările alea ciudate, care vibrau printre oase,
erau ecouri ale cailor de care își amintea
din ochii străbunicilor

liniștea ei de azi este o înflorire de cactus
roșie ca buzele tuturor iubitelor,
este tăcerea cocoșului de munte între două strofe
exersată așa, cu ritm, cu rimă, cu măsură

Înainte să se așeze comod ea și-a scos batista
albă și mototolită de speranțe,
aia cu banul la colț,
și a fluturat-o ca pe un steag de pace
și s-a predat.