el bea ceai negru în timp ce ploaia
coboară pe trepte spre trecerea de pietoni,
care se dezlipește deodată
și este luată în goană pe sus,
apoi marcajul pare că se înșurubează
și sfredel unic, străpunge ceasul din centru, de-i pus
lângă clădirea de marmură neagră a băncii;

ajung în sfârșit la ceainăria unde venus
aruncă în ceaiul negru zahăr candel,
iar stropii de ceai negru coboară în trepte
spre poala rochiei sale, așezată cu dichis,
peste picioarele încrucișate cu stil,
într-un moment în care aburii închipuie clar
nivele spre tabloul din colț
în care, așezat pe niște trepte,
la adăpost de ploaie,
el bea ceai negru ,,Bengal fire’’