iscălitură: X
Azi,
atâtea ale lunii câte or fi date

*

acrobații pe sârma imaginației
să-mi respir aerul propriu
să mănânc din carnea sinelui
ca dintr-o ciocolată albă
în mine vei așeza carnea ta de cerneală
prunci de poezie
să iște

pe acest front
curajul e remorcat de neghiobie
citesc florile răului
în inimi, în tranșee
acolo incendiezi cogniția ta de femeie
dai foc simțurilor
în îmbăloșarea brațelor de tine voitoare
îmi ești încă viitoare,
nu-mi place să stau la rând

*

mă cheamă Aurel Vlaicu
și zbor
zbor
zbor

în calea mea ieși un nor
de mă-ntrebă:
unde zbori așa,
nefericitule
că nici coada de cometă
nu-ți dă de urmă...