Am căutat ochii ce văd bunătate
am căutat doi ochi uitați de timp
pe aceeia ce depășesc universul, care...
pătrund până la suflet,care-și spun povestea,
ți-am căutat privirea în luciul de lac
până la izvorul din pădurea puritații.
La mal,am zărit-o
era pătrunsă de iadăra tâmplelor tale.
Cotătoare de umbră,pleoapele se așează
pe luciul apei,invocând prea multă lumină
grijulii cu tot ce aș putea vedea
ceața își ridică și ea ilustre icoane la
ceruri.
Râul,
te face lumină,și în adâncul privirilor tale
renaște un om,bunătatea,
dorința de a iubi.



Nu! Tata...
Cui spui adio frunză călătoare
asemeni bătrânului tată
bolnav de Altzhaimer,ce nu mă cunoaște
de parcă-i stivit sub greutatea ta în cădere
el caută noaptea asemeni ție clorofila
vieții
caută ziua amintirea copilului din el
pe care apoi să-l strige tot TATA.
Pură ești frunză-lină-i căderea
asemeni ființei din creierul său
călătorind spre nicăieri
spre ieri,spre smințenia necunoașterii
tu umbra mea,veșnicul tată.
Atingel frunză pură,atinge-mi geamul
să mai aud clopoțeii
pură,dumnezeiască atingerea celui ce ziua
își cată,identică cu cea de altădată
dar răscolită de cognitivul mereu absent.
Atingel lin și nu spune ADIO
celui ce din măști rătăcite
poate să mai facă un chip de părinte.