îmbrac o cruce, scăpărând amnarul...
găsind pe locul florii veștejire
aduc ofrande pure de jelire
căci a ieșit în calea mea amarul.

iar șoapta ta în mine viu delir e
ce se-nfrățește-adesea cu zadarul;
în colț, ni s-a umplut de dor paharul
curgând din a iubirilor clondire.

potir de aur dragostea ne este
dar plin, lumesc, în jocul din distanțe;
e mult să ai, să am de noi o veste...

și păsări vin, cu zbor să ne încalțe,
dar asta e o ultimă poveste
când fi-va duh pe-atât să ne înalțe...