poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2204 .



Vârsta de mercur a iubirii
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AVPetrea ]

2018-04-01  |     | 



Zeus se prefăcuse din culpă,
din orgie,
din nisip,
într-un tren restanțier ce transporta
chirpici într-un
mod pe care doar furnicile
îl puteau vârî în placente,
levitând de nicăieri și
aristotelic spre
o piramidă
postmodernistă aflată în
durerile
facerii,
așa cum poetul mereu nenăscut
utilizează mareele de pe
cer pe post de acordeoane
ori
ne mânuiește haotic arterele
ca să ne încadrăm frumușel
în legendă.

Noi încă sufeream de
boala icoanelor uitate în
înjurătura de alaltăieri,
socotind că oamenii ar trebui
să se hrănească doar cu nisipul
lăsat în clepsidrele aruncate de
un Ulise stagiar în magazinele de
dinaintea nașterii noastre, pe
care nici nu o mai puteam
simți precum în calendarele
egiptene.

Zeul te dorea, orbea arhive
strânse-n lumănare pentru a simți puțin
sânge de la tine, blatul de la tortul tău
se cocea în Stromboli zi și noapte,
dar, precum o cale de mijloc,
ție numai la argintul viu rămas în urma
lui îți stătea gândul și mă sileai și pe
mine să mă înfrupt din acest pom ce
se grava pe uliță.

Și atunci doar oamenii nu ne mai
numeam; când șușoteam între noi,
pescărușii ne turnau lei topiți între
silabe, înălțându-ne între aburi ce
se desenau în alb sau negru și silindu-ne
să ne autopsiem când ne întrebam ce
vreme ne mai
bronzează degetele,
tăcând ca la comandă după
nu mai puțin de șapte secunde.

Iar trenul se bucura că până și
falangele din molid pier într-o zi,
până și oasele de dinozaur vor
lua mită pestriță din omenire,
constatând surd cum toți și toate
îngrașă Universul
cu niște fotoni originali și
fierți.






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!