poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2106 .



Era o casă
poezie [ ]
Anotimpul umbrelor - Ed. Blassco 2015

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RADU_GYR ]

2019-11-16  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea






Era o casă albă
Tu, inimă, ții minte?
Sub cearcănul de seară al lămpii, după cină, visul vâslea cuminte
prin lânceda țigară.

În verzile ovale de fum pluteau ostroave
sub leneșe lăute
Madagascar,
Sumatra, dulci navigări suave
din jilțul grav țesute.

Alăturea, obrazul de
Precista sfioasă:
femeia ta blajină cosea și mâna-i sfântă cânta peste mătasă,
mai lin ca o lumină

Plecată pe tăbliță, cu-abecedaru-n față,
cu geană tremurată, fetița ta - un bulgar de cer și dimineață -
scria îngândurată.

Lung o priveai cum scrie sub alba crizantema
a lămpii ca de ceară și te vedeai, deodată, copil scriind o „tema"
sub lampă într-o seară

Lung o priveai
Și, uite, urcă din fundul vieții
aromă de caise
Din cărți uitate-n rafturi ieșeau, pe rând, poeții
să risipească vise.

Se scutură un cântec din nevăzute strune pe mâini, pe ochi, pe pleoape.
Era că o mireasma și că o rugăciune cu unduiri de ape.


Bătea în geamuri marea sfințenie a lumii
Cosea femeia brună, scria, oftând, fetița și ațipeau lăstunii
sub streașină, în lună

Era o casă albă
Tu, inimă, ții minte?
Să calci ușor și lină, să nu clintești nimica din umbrele ei sfinte;
țigara după cină,
femeia care coase, fetița care scrie
și sus, în raft poeții
reci, inimă, ca luna și ca o melodie

târzie, a tristeții.
Și nu clinti nimica din umbrele amare
Doar să te pleci curată și să săruți lumina poemului pe care
l-ai scris și tu, odată

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!