De multă vreme stau și privesc
Pe malul apei cum cresc
Sălcii și apa duce la vale
Și lacrimi și uneori urale
Au trecut flori
Adevărate comori
Ca niște creanțe
Către multe speranțe
Au trecut bușteni și gunoaie
Apa era când limpede când zoaie
Au trecut colaci cu lumânări aprinse
Spre alte zări necuprinse
Au trecut frunze colorate
Ca un ultim vis către moarte
Dar inima îmi spune să am răbdare
Să aștept apa cea mare
Ce va fi dată de zei
Și va purta cadavrele dușmanilor mei.