poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 530 .



Frumoasa mea din stâncă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bibliofilul ]

2020-09-16  |     | 



Sunt sculptor vechi și noaptea mă culc în locul unde
Un bloc de piatră-așteaptă în atelierul meu,
Ca mâna-mi exersată prin ani, să îmi desfunde
Din marmura cea albă, orice-mi închipui eu...

Visai că-așteaptă-acolo, închisă-n țepenire,
O zână minunată plângând s-o liberez -
Și-atunci mi-am luat ciocanul și dalta, cu grăbire,
Și am pornit la lucru... Puteam să n-o visez?

Încep să tai. Și țăndări sar multe, zi și noapte,
Până lumina cărnii apare în profund
Și ochii-mi, sfredeli ageri, văd formele necoapte
Cum, clar, devin contururi umane ce se-ascund.

Dar, rând pe rând, sculptasem: cap, trunchi, mâini și picioare;
Când terminasem ochii, vă jur că mi-au clipit,
Iar gura-i, cizelând-o, deodată-aud: „Au ! Doaree!...”
M-am speriat de moarte și-afară am fugit...

„Nu mă lăsa, iubite, căci dragostea din tine
Mi-a dat din viața ta, dar n-am să-ți mai vorbesc...”
Așa o auzisem că strigă după mine
Și-am revenit spunându-mi c-am să m-obișnuiesc,

Căci mai aveam detalii de finisat, destule...
Când sânu-i șlefuiam, în gând i l-am sorbit;
Simțeam că sunt magnetici, că piatra-avea celule,
Părând o piele caldă sau... poate-am 'nebunit !

Păru-i curgea pe umeri ca două aurore
Ce-i dezmierdau spinarea ce revărsa minuni
Ca o Lactee Cale bombată-n dungi majore
Pe-un arc de curcubeie curbate pe genuni...

Ispititori, genunchii mișcară-ncet spre mine;
Timid, retrasem mâna de pe rozeta-n flori,
Schițând un voal subțire acoperind-o bine
Și-atent sfârșisem zona de patimi și fiori.

Statuile Venerei le-am luat drept inspirare
Spre-ai finisa tot chipul superb prin străluciri.
Perfect îmi reușiră splendidele-i picioare,
Dar zâna mea-i aparte: ea are-n ea iubiri !

Când opera-mi fu gata - ce operă măreață ! -
O admiram cu lacrimi, voios c-am terminat.
M-am învârtit în juru-i privind-o drept în față,
Iar ea, prin sfânt miracol, în zână s-a schimbat

Și-a coborât la mine jurându-mi că m-adoră:
„Stăpânul meu, îmi spuse, c-un glas de nedescris,
A ta voi fi ! De veacuri aștept această oră...”
M-a sărutat fierbinte și... m-am trezit din vis!

Buimac, deschisem ochii dezmeticiți pe dată,
Privind din pat statuia aproape terminată.


Glen Ellyn City, 16 sept. 2020

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!