Nici osia din Univers nu-i fixă,
Valsând ca un bezmetic titirez.
Și ea-i tot infinită și prolixă,
Conform cu legi ce-acum le cercetez...

În jurul ei se-nvârt ca-n ochi de ape
Puzderii de superbe galaxii
Al căror număr cert o să ne scape
Și-n veci de veci vreodată nu-l vom ști.

În schimb, mă bucur că e răsplătită
Umana cercetare ce-a aflat
Că Galaxia noastră-i o clătită
Din care astronomii-au și mușcat

Aflând că mai la margini - și nu-n centru ! -
A fost plasat acest Sistem Solar;
Și-i bine-așa, c-altfel, tot epicentrul
L-ar fi sorbit un black-hole inelar.

Păienjenișul infinit de stele
E-un alfabet ce-l vrem mai descifrat,
Deși-am aflat detalii despre ele,
Tot mai avem destule de aflat.

Nu prea-nțeleg cum Creatorul nostru
Tot Cosmosu-l crease pentru om,
În care eu mă-ntreb care mi-e rostul,
Că-n el sunt o particulă de-atom...

Glen Ellyn City, 25 oct. 2020