Legiunile timpului meu sunt păsări din arbori
sculptaţi în cuvinte
de numele infinitului purtat cu modestie de El
El-Omul, El-Divinul
din fiecare cruce în care ne transformăm mereu
cioplind-o singuri cu fapte
Din piele, din carne, din oase din mişcările vioaie sau încete
ale bolilor pe care le ascundem cuminţi
de câte ori cineva ne atacă într-un fel firesc, animalic
Vertebrate ale sufletului suntem şi în fiecare vertebră
zace un rac pe care viaţa
îl manevrează ca pe o păpuşă inertă,
periculoasă prin foarfecele ascuţit al încercărilor
la care ne supune
Râd
Pentru că în fiecare zi simt cum scade întregul meu schelet
într-o mişcare vioaie de îmbătrânire.
Puterile scad în schimb,
ca o recompensă sublimă,
mintea începe tot mai mult să macine lesturile
ca un căutător de aur conştiincios
atunci când spală în vasele decolorate de timp
mocirla unui imperiu numit Om
Legiunile timpului meu sunt păsări de piatră
rămase nesculptate de El,
Sculptorul cu o mie de feţe,
pe care am uitat să-L reîntorc în matca originală
a versurilor
regăsindu-I frumuseţea, Lumina, Adevărul pur şi simplu
al începuturilor
Anne Marie Bejliu, 9 noiembrie 2020