poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-12-17 | |
păsările omului, zboară, lasă dâră albă-n
cutii craniene, aplecate, brusc, ușa se deschide, aerul rece ca o bâtă, lovește-n piept în față, înghesuită de privirile trecătorilor, caut o gaură, asfaltu-i rece, e iarnă, sub alei betonate șarpele toarce, mișcarea de gloată trezește-n mine o dorință nebună să fii acuma, aici, lângă mine, trecătorii absenți îmi provoacă o stare de greață, disperare, euforie până la lacrimi: numai ce n-aș face să te văd, m-aș lovi cu pumnii în piept, mi-aș smulge părul din rădăcină aici în mijlocul mulțimii, aș opri mișcarea din aer, din fiece frunză atinsă de soare, sper să mă-nțelegi, dragule, nu sunt nebună, oamenii ăștea put a singurătate centrifugată, păianjen, mă agăț de suflarea-ți nevăzută, mă lipesc, am o stare de-mi vine să țip până nu-mi rămâne nici-o picătură de sânge, nici-o respirație, până intru-n tine, săgeată iar fețele crispate dispar într-un singur surâs, inocent mă scoți din mulțimea dusă pe gânduri respir, plâng, am ajuns acasă, e liniște, lumina neîmperecheată străpunge sticla amorfă, razele ating mușcata, e liniște
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate