Icoana din a ta fotografie
Îmi cere amintirii rugăciune,
Avânt mi-e-n vis de înapoi a spune
Spre îngerii de ieri cuvânt să fie.
Hârtia-mi este haos, o genune
Și greu zic miez în coaja sidefie,
Eu doar îmbrac a nopților scufie
Memoriile sacre să-ncunune.
Și de n-aș ști că-mi ești lumină parcă
În liniștea mormântului m-afund
Așa, o clipă, nesuind în Barcă.
Îmi rătăcesc tăcerea-n zvon fecund
Ca zborul din ce-a fost să-ți se întoarcă,
De temnița secundei mă ascund