Dragi unduiri de pace vin din seninul cer:
Dulci mângâieri de raze pe scări de primăveri
Coboară-n suflet calde, cu-armonios mister,
Înnobilându-i taina scăldată-n adieri.

Prefaceri nepătrunse se-adună-n mari splendori
Cu- 'nalte constelații răsfrânte-n frumuseți,
Iar arderile noastre - renăscători fiori -
Ne-aprind în inimi focul unei eterne vieți...

Din dârze ritmuri ample, pulsând speranțe-adânci,
Se nasc iubiri sfințite cu lacrimi de dureri
Sau chiar vârtejuri aspre care sfărâmă stânci.
Prin ele-acum toți trecem blocați în nicăieri.

Cu fulgere de-orgolii, salubre stări de dor
Se nemuresc în planuri mărețe-n necuprins.
Sub ele-ngheață Timpul încetinit din zbor,
Să-nmărmurească veacul când țelul este-atins.

Eternitatea-așteaptă, căci nici o grabă nu-i...
Noi îi țintim portalul august în străluciri,
Spre-ai cuceri splendoarea și sanctitatea lui,
Dar nu-i știm și reversul cu-arzând dezamăgiri!

Filozofăm degeaba despre-un „electric sfeșnic”...
Un lucru-i cert și logic, chiar de-ar suna cam șters:
Că tu și eu, cu toții, am fost și vom fi veșnic
IREPETABILI, UNICI în marele-Univers !

Glen Ellyn City, 7 febr, 2021